Decembrie....este intuneric deja afara,desi nu a trecut cu mult de ora 17.....am draperiile trase si lumina stinsa,lenevind pe pat,gandindu-ma la nemurirea sufletului......fara sa stiu de ce,ma indrept spre fereastra si dau draperia la o parte...ca de obicei lumina felinarului din spatele blocului patrunde in camera...intotdeauna lumina lui in camera intunecata mi-a dat o senzatie aparte....o senzatie de liniste,de caldura....
Nu dureaza mai mult de cateva secunde si vad un firicel de ceva anume in calea razelor de lumina...apoi altul si altul..si tot asa....pana s-a format ca un roi de fluturi in jurul felinarului.....
Un fior de bucurie am simtit atunci in tot corpul...erau primii fulgi de nea....
Zambetul mi-a aparut larg pe fata...am deschis geamul sa ii strang in pumn...mai firavi ca intotdeauna se topeau prea repede cand imi atingeau pielea calda..desi nu apucam sa le simt raceala,stiam ca lupta din rasputeri sa ajunga la sol.....
Bucuria,linistea....sentimentul profund de implinire,de fericire,m-au dus cu gandul departe...la alt sentiment asemanator...Apoi,intr-o fractiune de secunda mi-a aparut in minte imaginea lui.....
Avea chipul bland,linistit....era fericit si el....simteam asta....dar sentimentul a luat amploare in momentul in care a intins mana si a luat-o pe a mea......avea pielea fina,calda.....in acel moment,un alt fior,mult mai profund mi-a patruns in inima...m-am simtit in siguranta...
Exista oare o senzatie mai placuta decat asta??
S-a dovedit ca da.....pentru ca nu a durat mult si m-a strans la pieptul lui,cu toata forta,parca,soptindu-mi ceva la ureche.....am tremurat de emotie....i-am spus cat de mult il ador si l-am strans si eu cat de tare am putut in brate.....in acel moment ne-am simtit mai apropiati ca intotdeauna,ne-am simtit fericiti,de nedespartit......
Insa sentimentul nu a durat prea mult,pentru ca am deschis ochii si mi-am dat seama ca imaginea lui disparuse.....doar imaginea....
Desi era departe,sentimetul ramasese.....il simteam cu toata fiinta,mai profund ca niciodata... stiu ca si el simtea la fel in acele momente....
Fara sa-mi dau seama,incepuse sa ninga de-a binelea...venise iarna si odata cu ea,dragostea isi facuse loc in inima mea.....
Nu dureaza mai mult de cateva secunde si vad un firicel de ceva anume in calea razelor de lumina...apoi altul si altul..si tot asa....pana s-a format ca un roi de fluturi in jurul felinarului.....
Un fior de bucurie am simtit atunci in tot corpul...erau primii fulgi de nea....
Zambetul mi-a aparut larg pe fata...am deschis geamul sa ii strang in pumn...mai firavi ca intotdeauna se topeau prea repede cand imi atingeau pielea calda..desi nu apucam sa le simt raceala,stiam ca lupta din rasputeri sa ajunga la sol.....
Bucuria,linistea....sentimentul profund de implinire,de fericire,m-au dus cu gandul departe...la alt sentiment asemanator...Apoi,intr-o fractiune de secunda mi-a aparut in minte imaginea lui.....
Avea chipul bland,linistit....era fericit si el....simteam asta....dar sentimentul a luat amploare in momentul in care a intins mana si a luat-o pe a mea......avea pielea fina,calda.....in acel moment,un alt fior,mult mai profund mi-a patruns in inima...m-am simtit in siguranta...
Exista oare o senzatie mai placuta decat asta??
S-a dovedit ca da.....pentru ca nu a durat mult si m-a strans la pieptul lui,cu toata forta,parca,soptindu-mi ceva la ureche.....am tremurat de emotie....i-am spus cat de mult il ador si l-am strans si eu cat de tare am putut in brate.....in acel moment ne-am simtit mai apropiati ca intotdeauna,ne-am simtit fericiti,de nedespartit......
Insa sentimentul nu a durat prea mult,pentru ca am deschis ochii si mi-am dat seama ca imaginea lui disparuse.....doar imaginea....
Desi era departe,sentimetul ramasese.....il simteam cu toata fiinta,mai profund ca niciodata... stiu ca si el simtea la fel in acele momente....
Fara sa-mi dau seama,incepuse sa ninga de-a binelea...venise iarna si odata cu ea,dragostea isi facuse loc in inima mea.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu