A trecut deja un an....

Totul a inceput cu ceva timp in urma,mai exact acum un an.... Vreti sa stiti cum??? Ei bine,fix acum un an,pe la ora 18,mergeam pe Lunga 130 sa ma intalnesc cu Razvan.... Cine e Razvan??? E tipul pe care il stiam eu de la o colega de-a mea si care lucra la radio...I-am dat add pe mess,am vorbit cu el si mi-a zis adresa si ora la care sa ne intalnim pentru a merge sa dau o proba de voce,pentru radio. De ce? Ma apucase peste noapte ca vreau sa vad cum este sa faci radio.....plictiseala,incercarea de a face ceva in plus,toate astea m-au indemnat sa iau marea hotarare.... Asadar luni,03.06.2008,ora 18,am intrat cu Razvan intr-o cladire,am urcat un etaj,si am deschis o usa....am intrat intr-un hol,de unde se auzeau voci si rasete,apoi intr-o camera,"bucataria",unde erau multe(mie mi s-au parut foarte multe)fete necunoscute,printre care era si Stefi,singura persoana pe care o cunosteam in afara de Razvan.A fost destul de ciudat pentru mine la inceput,dar cand am vazut cu cata caldura m-au primit toti,m-am mai linistit.... Dar nu pentru mult timp,deoarece in curand a urmat momentul in care am intrat intr-o camera(mai apoi am aflat ca se numeste productie) ca sa dau proba,motivul pentru care ma aflam acolo... Tremuram...foarte tare...eram racita....abia respiram pe nas,dar m-am pus in fata microfonului si am citit un text...a iesit................groaznic...... Dar cu bunavointa unei anumite persoane din radio,si anume Doru(cel care se ocupa cu mai tot ce se intampla acolo)si la rugamintea lui Razvan,dar si la fata mea care cersea o sansa.....chiar mi s-a acordat o sansa si mi s-a zis sa revin a doua zi... Am revenit a doua zi,a treia zi,a patra zi...am tot revenit,pana cand m-am imprietenit cu asa-zisii colegi ai mei si in primul rand,am invatat sa vorbesc la un microfon(asta tot cu ajutorul lui Razvan,care a stat de capul meu cat a fost nevoie)... Asa ca,peste aproape doua saptamani,adica vineri,14.06.2008,am intrat pentru prima oara in direct alaturi de Stefi,cu niste emotii de nici nu pot sa le descriu,abia am putut deschide gura,dar macar am avut pe cineva alaturi si am reusit sa pac primul pas....apoi totul a venit de la sine... Incetul cu incetul emotiile nu mai erau atat de vizibile,am evoluat cu timpul...si pana la urma,mi-am dat seama ca radioul este iubirea vietii mele,si ca asta imi doresc sa fac mereu..... Acum,dupa un an de zile,dupa un an de radio,nu pot spune decat ca Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat ocazia sa descopar o asemenea placere,sa-mi descopar pasiunea....... Si in concluzie,ascultati RADIO JOY ART (www.radiojoyart.ro)!!!