Asa zicea cineva odata....si aceasta fraza memorabila am vazut-o la statusurile unora dintre persoanele pe care le cunosc....Dar stiti ce am observat???Ca numai cei care traiesc arta dansului cu adevarat pot sa zica asta....Si....fara sa vreau.....simt nevoia sa fiu de acord cu ei.Sa va spun si de ce...
Nu aveam nici macar 3 ani...de putin timp incepusem sa merg....dar ma chinuiam din rasputeri sa merg pe marginea canapelei spunand ca"vleau sa fiu babalina"...Intr-adevar,voiam sa fiu balerina...daca stiam ce inseamna asta...dar ai mei cu siguranta stiau si...fiind prea mica pentru a merge la un curs,ceva...tatal meu,care si-a dorit un baiat dintotdeauna,facea cu mine tot felul de exercitii de elasticitate,de gimnastica....(pentru ca nu putea sa ma invete karate,box sau fotbal...)
Cand am implinit varsta de 4 ani,m-au inscris la un curs de balet...fiind foarte bolnavicioasa si pretentioasa la mancare,mi-era tot timpul rau,nu mancam....asa ca s-au gandit ca e mai bine sa ma las pentru moment...dar dorinta de a dansa nu s-a incheiat.Numai parintii mei stiu ce faceam prin casa....
Au aparut mai multe probleme de sanatate,asa ca pana la varsta de 7 ani,n-am mai putut urma nici un curs....Dar apoi m-am inscris iar la balet...imi placea,aveam talent(cel putin asa zicea profesora),mergeam la spectacole de copii....exersam acasa din greu,de parca cine stie ce profesionista eram.....si uite asa s-au facut 4 ani de balet...Asi fi continuat,dar trupa mea s-a desfiintat si trebuia sa intru intr-o grupa mult mai avansata...era mult prea greu si timpul nu-mi permitea....asa ca am renuntat...Normal ca nu am renuntat sa dansez,deoarece asta era ocupatia mea din timpul liber:dadeam drumul la muzica si dansam....
Pana in prezent am mai facut cursuri de dans,dar nu stiu cum,ghinionul,ma facea sa renunt din diferite motive.....de parca soarta,destinul nu ar vrea ca eu sa dansez.....
Cum de curand a aparut seria de filme in care dansul stazii "ruleaza"...din ce in ce mai greu imi este sa ma obisnuiesc cu gandul ca nu voi avea o cariera ca dansatoare....si ca nu voi mai putea sa fac asta decat asa...ca hobby......
Stiti cum este sa fi suparat si sa nu poti face nimic???sa nu fi in stare nici macar sa mananci??sa nu vrei decat sa dormi????Ei bine...in momente de genu'....eu vreau doar sa dansez.....dau drumul la muzica....si dansez.....pasi la intamplare...ansamblu de "figuri" vazute pe ici pe colo....probabil ca arata jalnic....dar eu ma simt extraordinar....de parca scot toata energia negativa,toate gandurile rele,toate supararile din mine.....este....ca o magie....pentru mine dansul este o magie.....si cu toate ca de multe ori am renuntat....in interior nu renunt....defapt nu cred ca poate cineva renunta la ceea ce-si doreste cel mai mult pe lume.....energia pe care mi-o da dansul.....speranta....increderea.....puterea....optimismul.....toate astea fac din mine un nou om atunci cand muzica incepe sa cante....sunt sigura ca multi ma inteleg...pentru ca sunt multi care simt asa ca mine.....si ei,cu siguranta,ma inteleg....
Apropo'....ceea ce vreau sa fac pentru visul meu este sa-mi deschid o scoala de dans....mai este mult pana atunci,insa pentru cei care stiu ca dansul este pentru a te exprima,nu pentru a impresiona....va astept.....The End...:P
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu